Pastelul contrastului

Ziua, vraja picaturilor de ploaie flirteaza feciorelnic cu plapandele raze de soare aramiu. Pasii alearga grabiti si curiosi sau tacuti si furiosi pe trotuarele cu borduri inalte. Se aud vorbe adresate urechilor si priviri indreptate spre suflete. Toamna desprinde frunze din copaci, pe care vantul le impleteste cu grija in covorul rosiatic-auriu, insa tot ea sadeste muguri de sentimente in spiritele primavaratice. Exista ochi care se inchid ferecand sub pleoape ultima adiere a vietii si sunt ochi care, desi au fost deschisi, incep sa vada pentru intaia oara. Se intuiesc strazi, blocuri, statui, oameni, ganduri, trairi. Razele de soare curg acum peste stropii ratacitor stralucitori de ploaie si binele si raul isi transforma lupta intr-un dans armonios si imbietor al liberatii incorsetate de absenta limitelor.

Seara, norii sunt peticiti cu stele, astrii sunt innodati in nori carpiti, pe care micile puncte de aur ii strapung cu o siguranta priciara pentru a cobori din inaltimi in vorbe, in priviri si in inimi. Tacerea vorbeste doar celor care stiu sa ii desluseasca intelepciunea. Si sufletele patrund in noapte,sunt adoptate de statuia  intunericului de platina presarata cu stele de diamant…  

Somnul ne poarta spre o alta zi de mistere si descoperiri, iar ziua ne este poarta spre o alta seara de asteptari si revelatii

    

Anunțuri

Un răspuns to “Pastelul contrastului”

  1. g1b2i3 Says:

    Desi aveam ochii deschisi,de putin timp am vazut pentru prima oara.Am vazut ca aproape totul e diferit de ce vazusem pana atunci.chiar si blocurile,nu mai erau la fel de cenusii se transformasera in cuibusoare vesele,frumos colorate,cu flori la geam si in balcoane.chiar si turturelele nu mai erau la fel de cenusii,isi schimbasera culoarea,acum sunt mai mult argintii-ayrii.Oamenii de pe strada zambesc frumos,se uita spre mine si,parca imi transmit ca stiu,stiu cine sunt,sa nu-mi fie frica,ei sunt alaturi de mine.ma simt bine,ocrotita,dar ajung la minesi,parca simt un gol in suflet,o tristete,desi nu sunt singura,la mine acasa, astazi ma simt mai singura ca niciodata.Parca m-ar fi parasit cineva,nu stiu cine,simt ca devin nelinistita,chiardaca imi gasesc de lucru,nu pot sa nu ma gandesc,sa nu ma intreb:cine m-a parasit?Poate e doar o inchipuire de-a mea.Astept seara,noaptea o astept,nu pot dormi si ma uit la cer,poate norii nu sunt chiar asa de negri si voi vedea stelele,stelele imi transmit mesaje de departe,eu inteleg,e secretul meu si-al lor,M.m-a vazut la geam si mi-a strigat:cu cine naiba te filezi,ce mesaje transmiti(a gasit o hartie cu un mesaj pe care voiam sa-l trimit pe unde),de ce stai in geam?de ce?chem politia,te spun la…esti nebuna.Acum e liniste,dar eu sunt nelinistita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: